Cetatea Poienari este situata in judetul Arges, la 4 km de barajul Vidraru, construita in stanca la o altitudine de 850 m, pe un platou din culmea muntelui Cetatea.

Pentru a ajunge la ruinele cetatii trabuie sa te incumeti sa urci cele 1480 de trepte din beton, ce serpuiesc printre copaci, la capatul carora te intampina o casuta, construita intre anii 1969-1972, in stil argesean. In aceasta casuta, Muzeul orasenesc Curtea de Arges, a realizat o expozitie permanenta numita "Cetatea Poienari", expozitie ce prezinta istoria cetatii medievale. Din acest loc se pot observa cu foarte mare claritate ruinele cetatii.

Una dinte putinele cetati medievale, Cetatea Poienari apare mentionata pentru prima data in anul 1453 intr-un document prin care Ludovic al V -lea cere localnicilor sa execute lucrari de renovare a fortaretei, pentru a fi pregatita pentru eventualele atacuri dusmane. In alte documente, ca cele ale cancelariei din Valahia, numele cetatii apare mentionat abia in anul 1481. Cetatea a fost construita in doua etape. Prima etapa a fost la sfarsitul secolului al XIII -lea si inceputul secolului al XIV-lea, perioada in care a fost construit turnul dreptunghiular din piatra, cu trei nivele despartite de plansee din lemn. Accesul in turn se facea pe scari mobile. In etapa a doua s-au construit zidurile cu turnuri semicirculare. La constructia zidurilor s-a folosit piatra, iar pe interior au fost dublate cu caramida la partile superioare, grosimea lor fiind de 2-3 metri. Patru din turnurile de aparare aveau forma rotunda si unul era conceput sub forma unei prisme.

Datorita pozitiei si amplasamentului ei, cetatea, era greu de observat fiind un loc de refugiu pentru domnitori. Se presupune ca, datorita unui cutremur, cetatea a fost distrusa in totalitate, ajungand o ruina.

In 1456, cand la tronul tarii a venit domnitorul Vlad Tepes, din porunca acestuia, cetatea a fost refacuta complet. Despre refacerea cetatii din timpul lui Vlad Tepes exista o legenda care spune ca domnitorul a pedepsit, pentru tradare, boierii targovisteni pe care i-a pus cu mic cu mare sa reconstruiasca cetatea care la acea data numai era decat o ruina.

Peisajul ce ni se infatiseaza inaintea ochilor este de neimaginat, fiind unic prin strania lui frumusete.