Romania Turistica - ghidul complet

Pozitia geografica a Romaniei trebuie privita sub doua aspecte:

1. Ca pozitie pe Glob, in raport de coordonatele geografice
2. Ca pozitie pe continent, in raport de principalele componente geografice ( munti, fluvii, mari )

1. Pe Glob, Romania se afla situata la intersectia paralelei de 45 grade latitudine nordica cu meridianul de 25 grade longitudine estica, aratand ca se afla in Emisfera Nordica si cea Estica. In latitudine, tara noastra se extinde intre paralela de 43 gr 37 min si 48 gr 15 min, punctul cel mai sudic fiind orasul Zimnicea, iar cel mai nordic fiind localitatea Horodistea. Paralela de 45 gr latitudine nordica reprezinta jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord si strabate Romania prin partea sa central-sudica. Acest fapt indica situarea tarii noastre in plina zona a climatului temperat, cu toate consecintele geografice ce decurg din aceasta. In longitudine, Romania se desfasoara intre meridianul de 20 gr 15 min si 29 gr 49 min longitudine estica. Punctul cel mai vestic este localitatea Beba Veche, iar punctul cel mai estic este orasul Sulina. Meridianul de 25 gr longitudine estica, ce imparte Europa in doua parti aproape egale, strabate tara noastra prin mijloc. Se poate spune astfel ca Romania se afla aproximativ in partea centrala a Europei.

2. Pe continentul european, Romania se afla la distante aproximativ egale ( 2900 km ) fata de limitele de est, nord si vest si la o departare mai mica ( 900 km ) de limita sudica ( Marea Mediterana ). Ca urmare, prin pozitia geografica, Romania se incadreaza intre statele Europei Centrale. Din punct de vedere climatic, tara noastra are pe ansamblu un climat temperat - continental - moderat, dar ca urmare a pozitiei pe continent, pe teritoriul Romaniei se interfereaza influente climatice din vestul Europei ( cu fronturi de ploi si moderat termic ) cu cele din estul continentului ( climat accentuat, cu ierni geroase si veri secetoase ), cu cele din sudul continentului ( mediteraneene, cu veri secetoase si ierni ploioase ) si mai putin din nordul continentului ( scandinavo-baltice ).

De asemenea, pozitia geografica face ca pe teritoriul tarii noastre sa se intrepatrunda cele doua limite fitogeografice: cea a padurilor, specifice Europei Vestice si Nordice cu cea a stepei, specifica sud-estului Europei.

In acelasi timp, in Romania se inregistreaza limita nordica a vitei de vie si limita de est a fagului.

Conditiile climatice existente au favorizat dezvoltarea unei vegetatii naturale variabile si a unor culturi agricole diversificate: de la cele specifice Europei Centrale ( grau, orz ) la cele specifice Europei Estice ( floarea soarelui, soia, canepa ), la cele ale Campiei Nord Europene ( secara, cartoful, inul, sfecla de zahar ) si la cele ale Europei Sudice ( vita de vie, orez, porumb, tutun ).

Pozitia geografica pe continent, mai este definita de prezenta a trei componente geografice de insemnatate europeana, incluse in teritoriul sau la hotarele sale; acestea au dat Romaniei atributele de:

• tara carpatica - 2/3 din lungimea totala a catenei carpatice se desfasoara pe teritoriul tarii noastre;
• tara dunareana - 38 % din cursul total al Dunarii ( partea cea mai importanta ca debit si pentru navigatie ) se desfasoara la granita Romaniei sau in interiorul tarii;
• tara pontica - prin litoralul de 247 km la Marea Neagra, care deschide cai navigabile spre intreg Oceanul Planetar.

1. Conditiile climatice de ansamblu.

Factorii care determina clima ( factori genetici ) si care o influenteaza se pot grupa in factori generali ( pozitia geografica si circulatia generala a maselor de aer ) si factori locali ( relieful, desfasurarea in latitudine a teritoriului si vecinatatea Marii Negre ) dar, in acelasi timp ei mai pot fi impartiti in factori radiativi ( radiatia solara ) factori dinamici ( circulatia maselor de aer ) si factori fizico-geografici ).

Un factor important este radiatia solara, care la latitudinea tarii noastre are valori relativ ridicate.

Miscarea maselor de aer se produce predominant de la V la E, generand un sistem de vanturi permanente, denumite Vanturile de Vest. Exista diferente de presiune intre ariile ciclonale ( de minima presiune ) si anticiclonale ( de maxima presiune ) care diminueaza sau distorsioneaza circulatia predominant vestica, determinand aparitia unor fronturi atmosferice ( cu ploi si schimbari termice ). Frecvent se formeaza in NE continentului o arie anticiclonala care determina deplasarea aerului spre S, spre o arie ciclonala, centrata pe Marea Mediterana.

Relieful influenteaza clima prin altitudini, determinand o etajare climatica ( prin scaderea temperaturilor si cresterea precipitatiilor cu altitudinea ), prin orientarea culmilor muntoase ale aerului carpatic, prin existenta unor coridoare de vale si depresiuni intracarpatice ( caracterizate prin fenomene de inversiuni de temperatura ) si depresiuni submontane (caracterizate prin fenomene de foehn).

Desfasurarea in latitudine a teritoriului Romaniei ( pe aproximativ 5 grade ) determina o diferenta de temperatura medie anuala de peste 2 grade intre sudul ( cu media anuala de 10-11 grade ) si nordul tarii ( 8,5 gr. )

Marea Neagra exercita o influenta climatica redusa ( pana la 20-25 km departare de tarm ) manifestata printr-o circulatie locala diurna ( brizele marine ), care induce o componenta litorala ( climat pontic ).

Pozitia pe continent, la distante aproximativ egale ( 2900 km ) de V, N si E continentului, dar mai aproape ( 900 km ) de S Europei, are ca importanta situarea Romaniei in aria climatului central-european, care este pe ansamblu un climat temperat continental moderat de tranzitie, intre climatul oceanic specific Europei de Vest, climatul continental excesiv din Europa de Est si climatul mediteranean specific Europei de Sud.

2. Caracteristicile elementelor climatice.

Temperatura si precipitatiile sunt elemente determinante in aspectul starilor vremii, adica a situatiilor concrete ce se succeda zi de zi tot timpul anului. Pentru a defini anumiti indicatori sintetici cu valabilitate mai indelungata, se folosesc mediile de temperatura, precipitatii etc. Acestea ilustreaza caracteristicile climei.

2. A. Regimul si repartitia temperaturii.

a ) Temperatura medie anuala scade de la S ( peste 11 grade in Lunca Dunarii ) la N ( 8,5 grade in nordul Podisului Moldovei ) si scade in altitudine ( 6 grade la 1000 m si 0 grade la 2200 m ).

• Temperatura medie anuala > 11 grade caracterizeaza cursul Dunarii ( Lunca si Delta Dunarii ), sudul extrem al Campiei Romane, sudul Dobrogei si extremitatea sudica a Campiei Timisului.
• Temperaturi medii anuale de 10-11 grade caracterizeaza Campia Romana, Podisul Dobrogei, Campia de Vest ( pana la N de Oradea ) si portiuni mai joase din Dealurile de Vest si Podisul Getic.
• Temperaturi medii anuale intre 10-8 grade caracterizeaza Podisul Moldovei ( mai putin Podisul Sucevei unde temperaturile sunt mai mici ), Depresiunea Transilvaniei ( partea de vest, mai joasa ), Subcarpatii, NV Romaniei ( “Jugul intracarpatic” si Campia Somesului ), majoritatea Dealurilor de Vest si muntii josi din Carpatii Occidentali.
• Temperaturi medii anuale intre 8-6 grade caracterizeaza in general regiunile deluroase si muntii josi cu altitudini de 700-1000 m, arealele mai intinse cu aceste valori cuprind partea de est a Depresiunii Transilvaniei si nordul Podisului Moldovei ( Podisul Sucevei ), unde desi altitudinile sunt mai mici, datorita influentelor baltice media termica este mai redusa.
• Temperatura medie anuala de 6 grade se afla la altitudini de aproximativ 1000 m ( mai coborate in nordul Carpatilor Orientali ).
• Temperaturi medii de 6-2 grade ( la altitudini de aproximativ 2000 m ) caracterizeaza muntii intre aceste altitudini; areale mai intinse se intalnesc in Carpatii Orientali si Muntii Apuseni.
• Temperaturi medii anuale cuprinse intre 2 si 0 grade se intalnesc la altitudini de 2000-2200 m, arealul lor fiind mai intins in Carpatii Meridional, iar temperaturi medii mai mici de 0 grade se inregistreaza la altitudini de peste 2200 m in Carpatii Meridionali sau chiar la 2000 m in nordul Carpatilor Orientali.

b ) Temperatura medie a lunii celei mai calde ( iulie ) are valori cuprinse intre 24 grade in Lunca Dunarii si 10 grade la peste 2200 m altitudine.

Temperaturi medii ale lunii iulie de 24-22 grade caracterizeaza Campia Romana, Podisul Dobrogei si sudul Campiei de Vest, iar de 22-21 grade caracterizeaza nordul Campiei de Vest, partile mai joase din Depresiunea Transilvaniei si partea centrala si sudica a Podisului Moldovei.

Valori intre 20-18 grade se intalnesc in Subcarpati, muntii josi si Podisul Sucevei.

La altitudini situate in jur de 1000 m, temperaturile medii ale lunii iulie au valori de 18 grade in Carpatii Meridionali si 16 grade in nordul Carpatilor Orientali.

La altitudini intre 1000 si 2200 m temperatura medie a lunii iulie scade de la 16 grade la 12 grade si chiar mai putin la altitudini mai mari de 2200 m.

c ) Temperatura medie a lunii celei mai reci ( ianuarie ) are valori cuprinse intre 0 grade la Mangalia si valori de -10 grade la peste 2200 m.

Valori cuprinse intre 0 si - 1 grad se intalnesc in Delta Dunarii, pe litoral si sudul Campiei de Vest, iar valori intre - 1 grad si - 2 grade caracterizeaza: Podisul Dobrogei, Lunca Dunarii si cea mai mare parte a Campiei de Vest; valori intre -2 grade si -3 grade se intalnesc in Campia Olteniei, Subcarpatii Getici si ai Curburii; valori mai scazute intre -3 si -4 grade caracterizeaza partea centrala a Campiei Romane, Podisul Moldovei si Depresiunea Transilvaniei; de la valoarea de -4 grade ( inregistrata la 1000 m ) temperatura medie a lunii ianuarie scade cu inaltimea, ajungand la -8 grade la 2000 m altitudine si la -10 grade la 2200 m si peste aceasta altitudine.

d ) Diferenta de temperatura intre media lunii celei mai calde si a celei mai reci ( amplitudinea termica anuala ) este de 22-24 grade in Campia de Vest ( care are o nuanta oceanica ) si 25-26 grade in Campia Romana, care are un continentalism termic moderat.

Aceasta diferenta este mai redusa in regiunile montane ( sub 21 grade ) deoarece muntele are un rol termic moderator.

e ) Temperaturi extreme:

• temperatura maxima absoluta a fost de 44,5 grade inregistrata la Ion Sion (Jud. Braila) la 10 august 1951
• temperatura minima absoluta a fost de -38,5 grade inregistrata la Bod (Jud. Brasov) la 25 ianuarie 1942

2. Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile scad de la vest ( unde sunt de 630 mm anual ) la est ( unde ajung la sub 500 si chiar la sub 400 mm/ an ) si cresc cu altitudinea ( pana la > 1400 mm/an ).

• Valorile cele mai reduse ale precipitatiilor, sub 400 mm/an caracterizeaza sud-estul Romaniei ( S Dobrogei, litoralul, Delta Dunarii ).
• Valori intre 400-500 mm/an se se inregistreaza in partea de nord a Podisului Dobrogei, in Baragan, sudul Podisului Moldovei, estul Campiei Jijiei si partea central-sudica a Campiei Romane.
• Valori intre 500-600 mm/an caracterizeaza partea centrala si de vest a Campiei Romane, Campia de Ves, Depresiunea Transilvaniei si partea centrala si nordica a Podisului Moldovei.
• Valori intre 700-1000 mm/an caracterizeaza Subcarpatii si muntii ( mai josi in Carpatii Occidentali si mijlocii in Carpatii Orientali. Valorile cresc la 1000-1200 mm/an in Carpatii Meridionali ( la peste 1000 m altitudine ), in Carpatii Curburii si Grupa de Nord a Carpatilor Orientali ( la 1000 - 1600 m altitudine ) si in Carpatii Occidentali in cea mai mare parte.
• Valorile cele mai mari ( peste 1200 mm/an ) se inregistreaza in Carpatii Meridionali ( la peste 2000 m altitudine ), in Carpatii Orientali ( Gutai, Tibles, Suhard, Calimani, Gurghiu, dar in deosebi Rodnei si Maramuresului ) si Carpatii Occidentali ( Semenic, dar mai ales Bihor si Vladeasa ). Aceste valori de precipitatii asigura la altitudini mai mari de 2000 m o alimentare pluviala buna a raurilor cu izvoare in Carpati.

Variatiile anuale duc la aparitia unor ani ploiosi sau secetosi, ceea ce arata regimul neregulat al ploilor in Romania. Datorita frecventei mari a anilor secetosi si a secetelor, au fost amenajate in Campia Romana si Dobrogea sisteme de irigatii alimentate cu apa din Dunare ( Sadova-Corabia, Giurgiu-Razmiresti, Galatui-Calarasi, Pietroiu-St. cel Mare, Terasa Brailei, sau indirect, prin Canalul Dunare-Marea Neagra, sistemul Carasu-Dobrogea ) sau din alte rauri: din Olt ( Vitomiresti-Slatina, Olt-Calmatui ), din Ialomita ( Ialomita-Calmatui ) din Mostistea.

3. Vanturile

Vanturile sunt determinate de circulatia generala a aerului deasupra Europei si de schimburile centrilor barici, purtand denumiri intrate in limbajul comun:

• Vanturile de Vest - bat aproape tot timpul anului dinspre vest si aduc precipitatii bogate.
• Crivatul bate din NE, uneori din nord sau est, fiind geros iarna si uscat vara; bate in Podisul Dobrogei, Campia Romana ( est si centru ), Podisul Moldovei, se curbeaza in jurul Subcarpatilor Curburii (fara a patrunde in depresiunile acestora) pentru a inainta in Campia Romana, unde produce iarna geruri frecvente.
• Austrul bate in SV Romaniei dinspre sudul continentului, fiind o componenta mediteraneana; este cald si uscat vara, ploios iarna.
• Vantul Mare este un vant de tip foehn al depresiunilor submontane, ducand la incalzirea aerului; bate mai frecvent in Depresiunea Fagaras, Targu-Jiu - Campu Mare, in depresiunile Subcarpatilor Curburii si in Culoarul Alba-Iulia - Turda.
• Brizele marine au caracter diurn si actioneaza in lungul fasiei litorale.

Campia de Vest se desfasoara intre Dealurile de Vest si granita de stat cu Ungaria si Serbia, dar in unele locuri intra in contact direct cu muntele ( de exemplu Campia Aradului intra in contact direct cu Muntii Zarandului ); in nord intra in contact cu muntii scunzi vulcanici Oas si Gutai, iar in sud limita este granita cu Serbia.

In divizarea Campiei de Vest se evidentiaza existenta a doua tipuri de campii: campii inalte si campii joase.

Campiile inalte:

1. La nord de Mures: Campia Carei ( 143 m ), cunoscuta prin suprafetele cu dune de nisip, in apropierea granitei cu Ungaria, Campia Miersig, la poalele Dl. Ghepis, Campia Cermei, la poalele Piemontului Codrului, Campia Aradului, cunoscuta prin contactul direct cu Muntii Zarandului, intre Crisul Alb si Mures.
2. La sud de Mures: Campia Vingai ( 174 m - altitudinea maxima din Campia de Vest ), intre Mures si Bega, la poalele Dl. Lipovei, Campia Lugojului, strabatuta de vaile Timisului si Begai, desfasurata intre Dl. Lipovei si Dl. Buziasului, Campia Gataiei, desfasurata la sud de Valea Timisului, la poalele Dl. Tirolului.

Campii joase: Campia Somesului strabatuta de Somes si Crasna, Campia Ierului, Campia Crisurilor, Campia Timisului, la S de Mures.

Pozitia si limitele.

Delta Dunarii , cea mai joasa si tanara unitate de campie este situata in partea de est a tarii, la varsarea Dunarii in Marea Neagra; orasul Sulina, situat la gura de varsare a bratului Sulina, este cunoscut ca extremitatea estica a tarii. In partea de nord, dincolo de bratul Chilia este Campia Bugeacului (Ucraina), in S si SV este Podisul Dobrogei, iar in E Marea Neagra. In teritoriul Deltei Dunarii este inclus si sectorul lagunar Razim-Sinoie, avand impreuna o suprafata de 4340 km2.

Geneza si evolutia.

Este cel mai nou pamant al tarii, format spre sfarsitul Cuaternarului (Holocen), dupa ce lacul din Campia Romana s-a retras catre est si s-a conturat cursul Dunarii. Pe locul Deltei si al complexului lagunar Razim-Sinoie era un golf al Marii Negre care a fost colmatat de aluviunile aduse de Dunare, iar in acelasi timp curentul circular al Marii Negre a barat acest golf cu cordoane litorale (in sistemul de cordoane litorale conjugate s-au format grindurile fluvio-maritime situate in partea estica a Deltei). Astfel putem concluziona ca procesul de formare a Deltei Dunarii este rezultatul actiunii combinate a celor doi factori: Dunare si Marea Neagra.

Ca alcatuire petrografica, Delta se compune predominant din nisipuri si argile, iar dinspre malul dobrogean apar si roci mai dure, in deosebi calcare.

Relieful.

Relieful major este format de o campie joas, de tip fluvio-marin sau campie deltaica. Relieful minor cuprinde, in regim natural, terenuri inalte si terenuri joase. Terenurile inalte sunt neinundabile si reprezinta la nivelurile obisnuite ale fluviului doar 13% din suprafata Deltei; ele sunt reprezentate de grinduri. Exista grinduri fluviale ( sau longitudinale ) dispuse de-a lungul celor 3 brate ale Dunarii, create de aluviunile depuse de fluviu; prezenta lor se remarca in deosebi in partea vestica a Deltei. Exista si grinduri fluvio-maritime (sau transversale) care au fost formate in timpuri istorice de aluviunile aduse de fluviu si de curentii circulari ai Marii Negre, ele reprezentand vechi linii ale tarmului marii. Aceste grinduri sunt: Grindul Letea ( 12 m ), Caraorman, Ivancea, Saraturile si Crasnicol; Grindul Saraturile situat la varsarea Br. Sfantu Gheorghe formeaza la tarm cea mai lata plaja din tara.

Terenurile inalte din Delta cuprind si portiuni din vechiul uscat predeltaic, prelungire a terenurilor de la nord de Delta, asa numite grinduri continentale, cum sunt Chilia ( 6,5 m ), acoperit cu loess si Grindul Stipoc, care apare mult erodat.

In partea de S, in complexul lagunar Razim, relieful este format din cordoane litorale, mai importante fiind Perisor si Grindul Chituc, care prezinta doua deschideri numite “portite”: Gura Portitei si La Periboina. In cadrul Lagunei Razim apar si insulele Popina ( 48 m ) si Gradistea.

Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri, garle, canale (Litcov, ce leaga Bratul Sfantu Gheorghe cu Grindul Caraorman, intersectandu-se cu un canal ce leaga Bratul Sulina din dreptul localitatii Crisan de Bratul Sfantu Gheorghe; Dunavat si Dranov ce leaga Bratul Sfantu Gheorghe de Laguna Razim), bratele secundare (Tataru si Cernovca) si ostroave (Tataru, Babina si Cernovca); acestea sunt terenuri acoperite de ape sau inundabile si partial in V dindiguite si desecate.

Clima.

Delta Dunarii este determinata de pozitia ei in extremitatea estica, unde predomina climatul continental mai arid (usor excesiv) de altitudinea coborata si de influentele marii care ii dau o nuanta pontica. Temperatura medie anuala depaseste usor 11 grade, precipitatiile sunt foarte reduse ( sub 400 mm/an ), Delta Dunarii fiind regiunea cea mai secetoasa din tara, dar lipsa precipitatiilor este compensata de umiditatea mare datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice. Vanturile bat predominant dinspre NE, frecvent se propaga crivatul, dar si brizele marine diurne.

Hidrografia.

Cuprinde bratele Dunarii, lacurile, baltile si mlastinile. La Patlageanca, unde Dunarea se desparte in doua brate ( Chilia si Tulcea ), debitul Dunarii este de 6470 m3/s, aproape egal cu cel al Volgai. In aval de Tulcea, Bratul Tulcea se desparte in bratele Sulina si Sfantu Gheorghe. Bratul Chilia in nord, are cea mai mare lungime ( aproximativ 120 km ) si debitul cel mai ridicat ( 60 % din volumul apelor ). La varsarea in mare, se formeaza o delta secundara (”Delta secundara a Chiliei”) care avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an; in sudul ei se afla Golful Musura. Bratul Sulina, in centru, este cel mai scurt, cel mai rectiliniu, regularizat si canalizat. La varsarea in mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor formandu-se “bara” de la Sulina, care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru a atenua acest efect a fost construit un dig ( 12 km ) care indeparteaza spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii; de asemenea are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil pentru nave maritime ( cu un pescaj de 7 m ). El transporta 18,8 % din volumul de apa. Bratul Sfantu Gheorgh, in sud are o directie dominanta spre SE, este foarte meandrat, formand la varsare acumulari de nisip, sub forma unor insule ( Insula Sacalin ). Transporta 21,2 % din ape.

Un specific peisagistic si hidrografic este dat de numeroasele suprafete lacustre, cele mai importante fiind: Dranov ( cel mai intins lac din Delta Dunarii ), Gorgova, Isac, Rosu, Rosulet, Puiu, Puiulet, Merhei, Matita, Rusca, Bogdaproste, Fortuna.

Campia Romana este cea mai intinsa unitate de campie din tara noastra si ocupa partea sudica a tarii. Este limitata la vest, sud si est de Dunare, iar la nord intra in contact cu regiunile deluroase ale Podisului Getic, Subcarpatii Curburii si Podisul Moldovei.

Geneza si evolutie paleogeografica.

Intre aceste limite, Campia Romana apare ca o mare depresiune ( in sens geologic ), puternic sedimentata. Ea este o regiune de platforma , relativ rigida ( parte a platformei moesice ). Fundamentul Campiei Romane, situat la adancimi variabile, dar care cresc in fata arcului carpatic e alcatuit din sisturi cristaline foarte vech ( proterozoice si paleozoice ); acest fundament este o microplaca tectonica aflata intr-o usoara subductie, sub placa ce poarta arcul carpatic. Patura de sedimente e formata din roci mezozoice si neozoice , intr-o continuitate de sedimentare spre suprafata, ceea ce arata ca umplerea depresiunii din Campia Romana s-a facut relativ continuu.

La sfarsitul Pliocenului ( sfarsitul neozoicului ) si in Cuaternar s-au depus nisipuri, pietrisur, argile si loess care au dus la transformarea lacului pontic in uscat, de la vest catre est si de la nord spre sud. In unele parti ale Campiei Romane au avut loc scufundari lente, subsidente, cea mai cunoscuta fiind cea de pe cursul Siretului Inferior, care se continua si in prezent.

Cuvertura de loess care acopera interfluviile ajunge in partea de est la grosimi considerabile (40 de metri in estul Campiei Baraganului).

Subdiviziuni:

Dupa altitudine, orientarea vailor, latimea campurilor dintre vai si alte caracteristici, in Campia Romana se disting 5 sectoare mari, in cadrul fiecaruia remarcandu-se din punct de vedere genetic mai multe tipuri de campii:

A. Campia Olteniei, situata la vest de Olt; in cadrul ei se disting:

• Campia Romanatilor, intre Olt si Jiu;
• Campia Bailestilor, intre Jiu si Drincea;
• Campia Blahnitei, la vest de Drincea, pana la cotul Dunarii din apropiere de Drobeta Turnu Severin.

Toate sunt campii netede, tabulare, avand in partea lor vestica portiuni cu dune de nisip.

B. Sectorul Olt-Arges, pentru care sunt cunoscute mai multe denumiri: Campia Teleormanului, Campia Munteniei de Vest, Campia Romana Centrala sau Campia Argesului. In cadrul acestui sector distingem urmatoarele subunitati:

• Campia Burnazului, in Sud, pe latura dunareana intre Olt si Arges;
• Campia Boianului, intre Olt si Vedea;
• Campia Gavanu-Burdea, intre Vedea si Arges

Cele trei campii, din punct de vedere genetic sunt campii netede, tabulare.

• Campia Pitestilor, in nord, la limita cu Podisul Getic, intre Vedea si Arges. Este o campie inalta, piemontana.

C. Campia Bucurestilor, la est de Arges, cu mai multe subunitati:

• Campul Calnaulu, in vestul Bucurestiului, intre Arges si Dambovita;
• Campia Vlasiei, in nordul Bucurestiului, intre Dambovita si Ialomita;
• Campia Titu in nordul Campului Calnaului, intre Arges si Ialomita;
• Campia Gherghitei, in nordul Campiei Vlasiei, intre Ialomita si Sarata (afluent al Ialomitei);
• Campia Targovistei si Campia Ploiestilor, in nord, la contactul cu Podisul Getic ( pana la Dambovita ) si Subcarpatii Curburii.

D. Campia Baraganului. Denumirea de Baragan a fost data de George Valsan care intelegea prin aceasta doar o unitate restrans, la est de Valea Mostistei, pana la Campia Hagieni. In prezent se considera ca Baraganul ocupa o suprafata mai mare si cuprinde 3 subunitati distincte:

• Baraganul Ialomitei, limitat la sud si est de Lunca Dunarii, la vest de Campia Vlasiei, iar la nord de Valea Ialomitei; prezinta o portiune mai inalta (89 de metri) spre est Campia Hagienilor, iar spre vest Campia Mostistei;
• Baraganul Calmatuiului, limitat la sud de Ialomita , la est de Lunca Dunarii, la nord de Valea Calmatuiului, iar la vest de Valea Saratei.
• Campia Brailei

Cele trei sunt campii netede, tabulare, avand in partea de nord dune de nisip.

E. Campia Estica, cuprinde urmatoarele subunitati:

• Campia Siretului Inferior;
• Campia Buzaului;
• Campia Ramnicului, la contactul cu Subcarpatii Curburii, este o campie inalta, piemontana;
• Campia Tecuciului, la contactul cu Podisul Barladului, este o campie neteda, tabulara, avand portiuni cu dune de nisip.

Denumirea de “Campia Romana” s-a incetatenit dupa studiul acestei unitati de relief de catre George Valsan intre anii 1914-1915. Anterior, au mai existat si alte denumiri pentru Campia Romana: Campia Dunarii sau Campia Dunarii de Jos, dar aceste denumiri nu au o argumentare stiintifica, deoarece Campia Romana nu este o creatie a Dunarii.

In cadrul Campiei Romane se poate evidentia o grupare pe fasii longitudinale a principalelor zone ( tipuri genetice ):

• o fasie de campii piemontane, situate in nord, avand o cuvertura subtire de pietrisuri si inaltimi de pana la 300 de metri: Campia Pitestilor, Campia Targovistei, Campia Ploiestilor si Campia Ramnicului;
• o zona de subsidenta aproape continua, intre Arges si Siretul Inferior, cu rauri divagante si altitudinile cele mai mici (10 - 20 de metri): Campia Titu, Campia Gherghitei, Campia Buzaului si Campia Siretului Inferior;
• o zona intinsa de campii tabulare, cu largi si netede interfluvii intre vai, acoperite de un strad de loess, tot mai gros catre est si pe alocuri cu dune de nisip;
• zone de campii de terase se desfasoara discontinuu avand portiuni mai intinse in Campia Olteniei si Campia Brailei; portiunile stranse de terese se desfasoara si de-a lungul Dunarii in Campia Burnazului si Baraganul Ialomitei;
• la marginea sudica si estica a Campiei Romane se desfasoara Lunca Dunarii, portiunea cea mai joasa , umeda tot timpul anului. Este un sector aluvionar al Vaii Dunarii, care sta sub influenta directa a fluviului sau a bratelor acestuia. Prezinta aspecte diferite pe parcurs, largindu-se din ce in ce mai mult spre est, in special in aval de Calarasi, unde Dunarea se desparte de doua ori in cate doua brate principale care inchid “baltile”, candva inundabile (Balta Ialomitei si Balta Brailei), acum indiguite si desecate, mai ales partea de nord, cunoscuta in prezent sub numele de “Insula Mare a Brailei”.