Pozitia si limitele.
Delta Dunarii , cea mai joasa si tanara unitate de campie este situata in partea de est a tarii, la varsarea Dunarii in Marea Neagra; orasul Sulina, situat la gura de varsare a bratului Sulina, este cunoscut ca extremitatea estica a tarii. In partea de nord, dincolo de bratul Chilia este Campia Bugeacului (Ucraina), in S si SV este Podisul Dobrogei, iar in E Marea Neagra. In teritoriul Deltei Dunarii este inclus si sectorul lagunar Razim-Sinoie, avand impreuna o suprafata de 4340 km2.
Geneza si evolutia.
Este cel mai nou pamant al tarii, format spre sfarsitul Cuaternarului (Holocen), dupa ce lacul din Campia Romana s-a retras catre est si s-a conturat cursul Dunarii. Pe locul Deltei si al complexului lagunar Razim-Sinoie era un golf al Marii Negre care a fost colmatat de aluviunile aduse de Dunare, iar in acelasi timp curentul circular al Marii Negre a barat acest golf cu cordoane litorale (in sistemul de cordoane litorale conjugate s-au format grindurile fluvio-maritime situate in partea estica a Deltei). Astfel putem concluziona ca procesul de formare a Deltei Dunarii este rezultatul actiunii combinate a celor doi factori: Dunare si Marea Neagra.
Ca alcatuire petrografica, Delta se compune predominant din nisipuri si argile, iar dinspre malul dobrogean apar si roci mai dure, in deosebi calcare.
Relieful.
Relieful major este format de o campie joas, de tip fluvio-marin sau campie deltaica. Relieful minor cuprinde, in regim natural, terenuri inalte si terenuri joase. Terenurile inalte sunt neinundabile si reprezinta la nivelurile obisnuite ale fluviului doar 13% din suprafata Deltei; ele sunt reprezentate de grinduri. Exista grinduri fluviale ( sau longitudinale ) dispuse de-a lungul celor 3 brate ale Dunarii, create de aluviunile depuse de fluviu; prezenta lor se remarca in deosebi in partea vestica a Deltei. Exista si grinduri fluvio-maritime (sau transversale) care au fost formate in timpuri istorice de aluviunile aduse de fluviu si de curentii circulari ai Marii Negre, ele reprezentand vechi linii ale tarmului marii. Aceste grinduri sunt: Grindul Letea ( 12 m ), Caraorman, Ivancea, Saraturile si Crasnicol; Grindul Saraturile situat la varsarea Br. Sfantu Gheorghe formeaza la tarm cea mai lata plaja din tara.
Terenurile inalte din Delta cuprind si portiuni din vechiul uscat predeltaic, prelungire a terenurilor de la nord de Delta, asa numite grinduri continentale, cum sunt Chilia ( 6,5 m ), acoperit cu loess si Grindul Stipoc, care apare mult erodat.
In partea de S, in complexul lagunar Razim, relieful este format din cordoane litorale, mai importante fiind Perisor si Grindul Chituc, care prezinta doua deschideri numite “portite”: Gura Portitei si La Periboina. In cadrul Lagunei Razim apar si insulele Popina ( 48 m ) si Gradistea.
Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri, garle, canale (Litcov, ce leaga Bratul Sfantu Gheorghe cu Grindul Caraorman, intersectandu-se cu un canal ce leaga Bratul Sulina din dreptul localitatii Crisan de Bratul Sfantu Gheorghe; Dunavat si Dranov ce leaga Bratul Sfantu Gheorghe de Laguna Razim), bratele secundare (Tataru si Cernovca) si ostroave (Tataru, Babina si Cernovca); acestea sunt terenuri acoperite de ape sau inundabile si partial in V dindiguite si desecate.
Clima.
Delta Dunarii este determinata de pozitia ei in extremitatea estica, unde predomina climatul continental mai arid (usor excesiv) de altitudinea coborata si de influentele marii care ii dau o nuanta pontica. Temperatura medie anuala depaseste usor 11 grade, precipitatiile sunt foarte reduse ( sub 400 mm/an ), Delta Dunarii fiind regiunea cea mai secetoasa din tara, dar lipsa precipitatiilor este compensata de umiditatea mare datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice. Vanturile bat predominant dinspre NE, frecvent se propaga crivatul, dar si brizele marine diurne.
Hidrografia.
Cuprinde bratele Dunarii, lacurile, baltile si mlastinile. La Patlageanca, unde Dunarea se desparte in doua brate ( Chilia si Tulcea ), debitul Dunarii este de 6470 m3/s, aproape egal cu cel al Volgai. In aval de Tulcea, Bratul Tulcea se desparte in bratele Sulina si Sfantu Gheorghe. Bratul Chilia in nord, are cea mai mare lungime ( aproximativ 120 km ) si debitul cel mai ridicat ( 60 % din volumul apelor ). La varsarea in mare, se formeaza o delta secundara (”Delta secundara a Chiliei”) care avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an; in sudul ei se afla Golful Musura. Bratul Sulina, in centru, este cel mai scurt, cel mai rectiliniu, regularizat si canalizat. La varsarea in mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor formandu-se “bara” de la Sulina, care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru a atenua acest efect a fost construit un dig ( 12 km ) care indeparteaza spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii; de asemenea are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil pentru nave maritime ( cu un pescaj de 7 m ). El transporta 18,8 % din volumul de apa. Bratul Sfantu Gheorgh, in sud are o directie dominanta spre SE, este foarte meandrat, formand la varsare acumulari de nisip, sub forma unor insule ( Insula Sacalin ). Transporta 21,2 % din ape.
Un specific peisagistic si hidrografic este dat de numeroasele suprafete lacustre, cele mai importante fiind: Dranov ( cel mai intins lac din Delta Dunarii ), Gorgova, Isac, Rosu, Rosulet, Puiu, Puiulet, Merhei, Matita, Rusca, Bogdaproste, Fortuna.
