Romania Turistica - ghidul complet

1.Arcul de triumf

Arcul de triumf a fost inaltat in anul 1922 din lemn si stuc, in cinstea proclamarii Unirii, dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial, arc ce va fi inlocuit cu unul de piatra, opera arhitectului Petre Antonescu, intre anii 1935-1936.
Fatada sudica este frumos impodobita cu doua medalioane in bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al reginei Maria, care le inlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, dupa anii `80. In locul lor au fost aplicate doua mari flori de piatra, care au fost date jos, dupa 1989, iar chipurile regale si-au reluat locul.

Deasupra fiecarui medalion se afla cite o Victorie in relief, opere ale sculptorilor C. Baraski si M. Constantinescu. Pe fatada nordica, alte doua medalioane au sculptate chipurile Barbatia si Credinta. Barbatia infatiseaza un razboinic cu sabie, lucrare a lui I. Jalea, iar Credinta pe cea a unui tinar cu o cruce, autor C. Baraski. Victoriile de deasupra lor sint executate de sculptorii D. Onofrei si C. Medrea.

Pe pietrele de bolta ale Arcului de Triumf sint inscrise bataliilor razboiului (Marasesti, Oituz, samd), iar pe fatadele laterale sint inscrise proclamatiile regelui Ferdinand catre popor cind tara a intrat in razboi si cea de la Alba Iulia cu prilejul incoronarii.

2. Ateneul Roman

C. Esarcu, V.A Ureche si N. Kretulescu au infiintat in 1865 institutia Ateneul Roman cu scopul “inzestrarii poporului cu cunostinte folositoare”. Pentru a strange banii necesari pentru constructia cladirii s-a apelat la colecta publica avand motto-ul “Dati un leu pentru Ateneu”. In 1886 a inceput constructia dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron si a fost inaugurata la 14 februarie 1888. Aici isi are sediul Filarmonica “G. Enescu” si tot aici au evoluat unii dintre cei mai de seama dirijori si solisti interpreti ai veacului XX: Erich Kleiber, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Herbert von Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Yehudi Menuhin.

3. Parcul Cismigiu

Pe locul actualului parc pe vremea lui Alexandru Ipsilanti se gasea o mare balta, numita balta lui Dura negutatorul. Numele actual l-a capatat de la mai marele peste cismele (cismigiu) care isi avea casa in apropiere. In 1847 sub indrumarea peisagistului vienez Carl F.W.Meyer au inceput lucrarile de amenajare, iar in anul 1854 a avut loc inaugurarea oficiala. Gradina impresioneaza si astazi prin aranjamentele florale, colectia deosebita de material dendrologic, aici gasindu-se unele exemplare declarate arbori ocrotiti. Cismigiul nu este niciodata pustiu, vara fiind cautat pentru racoare, vegetatie si lacul sau intesat cu barci si care iarna devine un patinoar natural.

4. Cercul Militar National

Cladirea Cercului Militar National a fost construita in anul 1912 dupa planurile arhitectilor D. Maimarolu, V. Stefanescu si E. Doneaud, fiind tributara stilului neoclasic francez. Are interioare somptuoase care au gazduit de-a lungul timpului baluri, reuniuni si, in zilele noastre, expozitii de pictura, sculptura lansari de carte, etc. Desi locul acesta are o istorie interesanta putina lume o cunoaste. Primul indiciu este fantana din fata Cercului Militar National care se numeste Sarindar, dupa numele bisericii ctitorita probabil de Matei Basarab, mult mai tarziu, pe la sfarsitul secolului XVIII-lea era vestita pentru icoana Fecioarei, facatoare de minuni. Reconstruita de mai multe ori, biserica a fost afectata grav de cutremurul de la 1838, ruinandu-se apoi incet, incet.

5. Curtea Veche

The Old Princely Court area can be identified with the medieval history of Bucharest, though continuity of human life in this part of the town dates back to the 10th and 4th centuries b.C., as attested by archaeological findings. In the absence of old drawings, scale models or engravings, and having at hand few and incomplete documents drawn by medieval Romanian chroniclers, or by foreign travellers, Romanian specialists find it difficult to reconstitute the plans of the princely residence.

6. Palatul Parlamentului / Casa Poporului

Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii (numele unui renumit doctor din zona) dupa anii `80, cind a inceput “urbanizarea ” intregului cartier, la “indicatiile ctitorului de geniu”. Ridicata pe o colina artificiala ,Casa Poporului are o inaltime de 84m, (cuprinde 12 etaje) are o nota dominanta, impunatoare, iar cu suprafata sa de 330.000 de metri patrati, devine a doua cladire din lume dupa Pentagon. Aici a dorit Ceausescu sa fie resedinta presidentiei,a comitetului central al partidului comunist si al unor ministere. In forma de piramida fara virf (au fost probate citeva cupole, idee la care s-a renuntat) palatul cuprinde vaste holuri, coridoare lungi,nenumarate sali imense, iar cea mai mare se numeste Sala Unirii, cu o inaltime de 16 m si o suprafata de 2200 metrii patrati, aici aflandu-se cel mai mare candelabru din palat, cu o greutate de trei tone si 7000 de becuri.

Dictatorul n-a precupetit nimic, interioarele fiind de un lux iesit din comun: scari imense de marmura, tavane cu dantelarii de ornamente, mozaicuri in culori deosebite, usi bogat sculptate, siruri intregi de candelabre si lampi din cristal, covoare executate pe comenzi speciale, mobila pe masura acestor frumuseti si multe altele.

La Revolutie erau terminate numai citeva incaperi si exteriorul, dupa aceasta data au continuat lucrarile pina in 1997, cind devine Palatul Parlamentului.

In fata lui se deschide Piata Constitutiei (serveste ca loc de desfasurare pentru spectacole, defilari, sarbatoriri) din care porneste apoi bulevardul Unirii (fost Victoria Socialismului), pe care Ceausescu l-a dorit mai lat decit Champs Elysees. Intreaga artera este presarata cu fintini mai mari sau mai mici, bogat ornamentate in piatra si al caror nivel estetic a atras numeroase controverse.

7. Muzeul Satului

In primavara anului 1936 ia fiinta Muzeul Satului Romanesc, creatie colectiva a Scolii Sociologice Romane, infiintata si condusa de profesorul Dimitrie Gusti. Cel care s-a gindit prima oara la constituirea unei colectii de arta populara, a tipurilor de gospodarii taranesti si-a prezentarii lor in expozitii, a fost scriitorul Al. Odobescu cu mult timp in urma.
La deschiderea sa, muzeul cuprindea o suprafata de 5 ha si doar 30 de case taranesti, caracteristice diferitelor zone din tara. La amplasarea lor, au luat parte oameni de cultura, specialisti, 1100 de muncitori de diferite meserii si 130 de mesteri populari din satele locuintelor selectate. De-a lungul anilor, suprafata muzeului a crescut pina la circa 15 ha, iar numarul de constructii amplasate depaseste cifra de 300;din acestea peste 4 ha sint dotate cu tot necesarul unei gospodarii taranesti (ateliere, constructii anexe, biserici, etc).

In anul 1977 a capatat denumirea de Muzeul Satului si de Arta Populara prin contopirea cu Muzeul de Arta Populara. Dupa Revolutie, in luna martie a anului 1990, s-au divizat din nou, primul devenind Muzeul Satului, iar al doilea Muzeul Taranului Roman. Asezat pe o latura a parcului Herastrau in paralel cu soseaua Kiseleff, Muzeul Satului prin marimea sa, devine cel mai mare muzeu in aer liber din Europa, ce atrage prin frumusete numerosi turisti straini, dar si bucuresteni dornici de plimbare.

8. Opera

Desi in Romania manifestari ale genului liric dateaza inca din secolul XIX cladirea Operei Romane este o constructie relativ noua (1953) ridicata dupa planurile arhitectului Octav Doicescu. Are o capacitate de 2200 locuri, deasemenea gazduieste la ultimul etaj Muzeul Operei in care sunt expuse documente, fotografii, costume ilustrand dezvoltarea acestui gen artistic in Romania. In fata cladirii se afla statuia marelui muzician George Enescu, o sculptura in bronz de Ion Jalea.

9. Parcul Herastrau

Parcul Herastrau este cel mai mare parc al Bucurestiului. El este situat in partea de nord a orasului, pe amplasamentul delimitat de B-dul Prezan Constantin, B-dul Aviatorilor, Sos.Nordului, Str. Elena Vacarescu, Sos. Bucuresti-Ploiesti, Sos. Kiseleff, avand o suprafata de cca. 110 ha. Inainte de 1930 zona respectiva era o zona mlastinoasa care a fost asanata in perioada 1930-1935. Cu aceasta ocazie s-a pus si problema amenajarii intregii suprafete ramase libere tinand cont si de faptul ca in zona exista deja Arcul de Triumf.

10. Gradina Zoologica

Gradina Zoologica a luat fiinta in 1955 sub forma unor “colturi zoologice” situate in principalele parcuri ale capitalei si padurea Baneasa. Intre anii 1955-1959, efectivele de animale s-au concentrat progresiv la Coltul zoologic Baneasa care s-a deschis la 1 mai 1959 si care a devenit, in 1962, Gradina Zoologica Bucuresti. Ea se intinde pe o suprafata de 5.85 ha si detine peste 100 de forme (specii si subspecii) cu un numar total de peste 800 exemplare apartinand atat faunei exotice cat si faunei indigene.

Pozitia geografica a Romaniei trebuie privita sub doua aspecte:

1. Ca pozitie pe Glob, in raport de coordonatele geografice
2. Ca pozitie pe continent, in raport de principalele componente geografice ( munti, fluvii, mari )

1. Pe Glob, Romania se afla situata la intersectia paralelei de 45 grade latitudine nordica cu meridianul de 25 grade longitudine estica, aratand ca se afla in Emisfera Nordica si cea Estica. In latitudine, tara noastra se extinde intre paralela de 43 gr 37 min si 48 gr 15 min, punctul cel mai sudic fiind orasul Zimnicea, iar cel mai nordic fiind localitatea Horodistea. Paralela de 45 gr latitudine nordica reprezinta jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord si strabate Romania prin partea sa central-sudica. Acest fapt indica situarea tarii noastre in plina zona a climatului temperat, cu toate consecintele geografice ce decurg din aceasta. In longitudine, Romania se desfasoara intre meridianul de 20 gr 15 min si 29 gr 49 min longitudine estica. Punctul cel mai vestic este localitatea Beba Veche, iar punctul cel mai estic este orasul Sulina. Meridianul de 25 gr longitudine estica, ce imparte Europa in doua parti aproape egale, strabate tara noastra prin mijloc. Se poate spune astfel ca Romania se afla aproximativ in partea centrala a Europei.

2. Pe continentul european, Romania se afla la distante aproximativ egale ( 2900 km ) fata de limitele de est, nord si vest si la o departare mai mica ( 900 km ) de limita sudica ( Marea Mediterana ). Ca urmare, prin pozitia geografica, Romania se incadreaza intre statele Europei Centrale. Din punct de vedere climatic, tara noastra are pe ansamblu un climat temperat - continental - moderat, dar ca urmare a pozitiei pe continent, pe teritoriul Romaniei se interfereaza influente climatice din vestul Europei ( cu fronturi de ploi si moderat termic ) cu cele din estul continentului ( climat accentuat, cu ierni geroase si veri secetoase ), cu cele din sudul continentului ( mediteraneene, cu veri secetoase si ierni ploioase ) si mai putin din nordul continentului ( scandinavo-baltice ).

De asemenea, pozitia geografica face ca pe teritoriul tarii noastre sa se intrepatrunda cele doua limite fitogeografice: cea a padurilor, specifice Europei Vestice si Nordice cu cea a stepei, specifica sud-estului Europei.

In acelasi timp, in Romania se inregistreaza limita nordica a vitei de vie si limita de est a fagului.

Conditiile climatice existente au favorizat dezvoltarea unei vegetatii naturale variabile si a unor culturi agricole diversificate: de la cele specifice Europei Centrale ( grau, orz ) la cele specifice Europei Estice ( floarea soarelui, soia, canepa ), la cele ale Campiei Nord Europene ( secara, cartoful, inul, sfecla de zahar ) si la cele ale Europei Sudice ( vita de vie, orez, porumb, tutun ).

Pozitia geografica pe continent, mai este definita de prezenta a trei componente geografice de insemnatate europeana, incluse in teritoriul sau la hotarele sale; acestea au dat Romaniei atributele de:

• tara carpatica - 2/3 din lungimea totala a catenei carpatice se desfasoara pe teritoriul tarii noastre;
• tara dunareana - 38 % din cursul total al Dunarii ( partea cea mai importanta ca debit si pentru navigatie ) se desfasoara la granita Romaniei sau in interiorul tarii;
• tara pontica - prin litoralul de 247 km la Marea Neagra, care deschide cai navigabile spre intreg Oceanul Planetar.

Campia Romana este cea mai intinsa unitate de campie din tara noastra si ocupa partea sudica a tarii. Este limitata la vest, sud si est de Dunare, iar la nord intra in contact cu regiunile deluroase ale Podisului Getic, Subcarpatii Curburii si Podisul Moldovei.

Geneza si evolutie paleogeografica.

Intre aceste limite, Campia Romana apare ca o mare depresiune ( in sens geologic ), puternic sedimentata. Ea este o regiune de platforma , relativ rigida ( parte a platformei moesice ). Fundamentul Campiei Romane, situat la adancimi variabile, dar care cresc in fata arcului carpatic e alcatuit din sisturi cristaline foarte vech ( proterozoice si paleozoice ); acest fundament este o microplaca tectonica aflata intr-o usoara subductie, sub placa ce poarta arcul carpatic. Patura de sedimente e formata din roci mezozoice si neozoice , intr-o continuitate de sedimentare spre suprafata, ceea ce arata ca umplerea depresiunii din Campia Romana s-a facut relativ continuu.

La sfarsitul Pliocenului ( sfarsitul neozoicului ) si in Cuaternar s-au depus nisipuri, pietrisur, argile si loess care au dus la transformarea lacului pontic in uscat, de la vest catre est si de la nord spre sud. In unele parti ale Campiei Romane au avut loc scufundari lente, subsidente, cea mai cunoscuta fiind cea de pe cursul Siretului Inferior, care se continua si in prezent.

Cuvertura de loess care acopera interfluviile ajunge in partea de est la grosimi considerabile (40 de metri in estul Campiei Baraganului).

Subdiviziuni:

Dupa altitudine, orientarea vailor, latimea campurilor dintre vai si alte caracteristici, in Campia Romana se disting 5 sectoare mari, in cadrul fiecaruia remarcandu-se din punct de vedere genetic mai multe tipuri de campii:

A. Campia Olteniei, situata la vest de Olt; in cadrul ei se disting:

• Campia Romanatilor, intre Olt si Jiu;
• Campia Bailestilor, intre Jiu si Drincea;
• Campia Blahnitei, la vest de Drincea, pana la cotul Dunarii din apropiere de Drobeta Turnu Severin.

Toate sunt campii netede, tabulare, avand in partea lor vestica portiuni cu dune de nisip.

B. Sectorul Olt-Arges, pentru care sunt cunoscute mai multe denumiri: Campia Teleormanului, Campia Munteniei de Vest, Campia Romana Centrala sau Campia Argesului. In cadrul acestui sector distingem urmatoarele subunitati:

• Campia Burnazului, in Sud, pe latura dunareana intre Olt si Arges;
• Campia Boianului, intre Olt si Vedea;
• Campia Gavanu-Burdea, intre Vedea si Arges

Cele trei campii, din punct de vedere genetic sunt campii netede, tabulare.

• Campia Pitestilor, in nord, la limita cu Podisul Getic, intre Vedea si Arges. Este o campie inalta, piemontana.

C. Campia Bucurestilor, la est de Arges, cu mai multe subunitati:

• Campul Calnaulu, in vestul Bucurestiului, intre Arges si Dambovita;
• Campia Vlasiei, in nordul Bucurestiului, intre Dambovita si Ialomita;
• Campia Titu in nordul Campului Calnaului, intre Arges si Ialomita;
• Campia Gherghitei, in nordul Campiei Vlasiei, intre Ialomita si Sarata (afluent al Ialomitei);
• Campia Targovistei si Campia Ploiestilor, in nord, la contactul cu Podisul Getic ( pana la Dambovita ) si Subcarpatii Curburii.

D. Campia Baraganului. Denumirea de Baragan a fost data de George Valsan care intelegea prin aceasta doar o unitate restrans, la est de Valea Mostistei, pana la Campia Hagieni. In prezent se considera ca Baraganul ocupa o suprafata mai mare si cuprinde 3 subunitati distincte:

• Baraganul Ialomitei, limitat la sud si est de Lunca Dunarii, la vest de Campia Vlasiei, iar la nord de Valea Ialomitei; prezinta o portiune mai inalta (89 de metri) spre est Campia Hagienilor, iar spre vest Campia Mostistei;
• Baraganul Calmatuiului, limitat la sud de Ialomita , la est de Lunca Dunarii, la nord de Valea Calmatuiului, iar la vest de Valea Saratei.
• Campia Brailei

Cele trei sunt campii netede, tabulare, avand in partea de nord dune de nisip.

E. Campia Estica, cuprinde urmatoarele subunitati:

• Campia Siretului Inferior;
• Campia Buzaului;
• Campia Ramnicului, la contactul cu Subcarpatii Curburii, este o campie inalta, piemontana;
• Campia Tecuciului, la contactul cu Podisul Barladului, este o campie neteda, tabulara, avand portiuni cu dune de nisip.

Denumirea de “Campia Romana” s-a incetatenit dupa studiul acestei unitati de relief de catre George Valsan intre anii 1914-1915. Anterior, au mai existat si alte denumiri pentru Campia Romana: Campia Dunarii sau Campia Dunarii de Jos, dar aceste denumiri nu au o argumentare stiintifica, deoarece Campia Romana nu este o creatie a Dunarii.

In cadrul Campiei Romane se poate evidentia o grupare pe fasii longitudinale a principalelor zone ( tipuri genetice ):

• o fasie de campii piemontane, situate in nord, avand o cuvertura subtire de pietrisuri si inaltimi de pana la 300 de metri: Campia Pitestilor, Campia Targovistei, Campia Ploiestilor si Campia Ramnicului;
• o zona de subsidenta aproape continua, intre Arges si Siretul Inferior, cu rauri divagante si altitudinile cele mai mici (10 - 20 de metri): Campia Titu, Campia Gherghitei, Campia Buzaului si Campia Siretului Inferior;
• o zona intinsa de campii tabulare, cu largi si netede interfluvii intre vai, acoperite de un strad de loess, tot mai gros catre est si pe alocuri cu dune de nisip;
• zone de campii de terase se desfasoara discontinuu avand portiuni mai intinse in Campia Olteniei si Campia Brailei; portiunile stranse de terese se desfasoara si de-a lungul Dunarii in Campia Burnazului si Baraganul Ialomitei;
• la marginea sudica si estica a Campiei Romane se desfasoara Lunca Dunarii, portiunea cea mai joasa , umeda tot timpul anului. Este un sector aluvionar al Vaii Dunarii, care sta sub influenta directa a fluviului sau a bratelor acestuia. Prezinta aspecte diferite pe parcurs, largindu-se din ce in ce mai mult spre est, in special in aval de Calarasi, unde Dunarea se desparte de doua ori in cate doua brate principale care inchid “baltile”, candva inundabile (Balta Ialomitei si Balta Brailei), acum indiguite si desecate, mai ales partea de nord, cunoscuta in prezent sub numele de “Insula Mare a Brailei”.

Municipiul Sibiu este resedinta judetului Sibiu, localizat in apropierea centrului geografic al Romaniei (24° 29′ longitudine estica si 45° 48’ latitudine nordica). Asezat in Depresiunea Cibin, orasul se afla langa Muntii Fagaras ( aproximativ 20 de km ), Muntii Cibin ( cca. 12 km ) si Muntii Lotrului ( 15 km ), care marginesc depresiunea Cibin in partea de sud-vest.

Fantani in centrul istoric al Municipiului Sibiu.

Podul Minciunilor, construit in 1859.

Centrul cu Turnul Sfatului, vazute de pe Podul Minciunilor.

Vedere de aproape a Podului Minciunilor.

Vedere panoramica a orasului din Turnul Sfatului.

Imagine din centrul orasului.

Muzeul Brukenthal este unul dintre cele mai mari muzee din Romania. A fost construit de Samuel Brukenthal intre anii 1777 - 1787.

Imagine cu acoperisul specific unei cladiri vechi din centrul Sibiului.

Muzeul Satului din Dumbrava Sibiului. Este unul din cele mai frumoase locuri de vizitat in apropierea Sibiului. Este cel mai mare muzeu in aer liber din Europa de Est si al doilea din Europa.

De-a lungul istoriei, in Sibiu s-au realizat multe lucruri importante pentru Romania, cum ar fi:

• Constructia primului spital din Romania ( 1292 )
• Prima carte tiparita in tara noastra ( 1544 )
• Primul muzeu din tara ( Muzeul Brukenthal )